• L.E.E.

Simulăm fericirea?

Căutatul aproape obsesiv al fericirii.

Atâta ardoare, atâta disperare și odată cu asta și agitația creată în jur și toate astea pentru ce? Bănuiesc că pentru o viață fericită nu? Altfel ce rost ar avea toată agitația dacă nu pentru a găsi fericirea.


Este logic pentru toți că fiecare vede fericirea în felul său și fiecare face tot ce poate pentru a o avea. Realitatea ne arată însă cum cu cât o căutam mai tare cu atât fuge mai mult de noi, cu cât o afișăm mai tare, cu atât mai puțin o avem.


Expunerea permanentă a fericirii în social media, nevoia de a ieși în evidență și de a ne demonstra superioritatea, toate acestea sunt indicii ale unei vieți mai puțin fericite decât ce vrem să afișăm. Aceste comportamente au și ele rolul lor, în sensul că majoritatea persoanelor nu își vor da seama de adevărata situație și cel mai probabil chiar vor simți invidie pentru ceva ce transmițătorul știe foarte bine că nu deține. Iar sentimentul de fi invidiat de ceilalți, mai micșorează puțin nefericirea insului. Dar chiar dacă va păcăli pe toată lumea, nefericitul nu se va putea păcăli pe sine, iar nefericirea aceasta mascată va fi sursa multor comportamente nepotrivite pe care le va avea în viitor.


Care sunt semnele prin care îi putem recunoaște pe impostorii fericirii?

  • Sunt categorici și cel mai adesea extremiști și homofobi

  • Caută să fie mereu în centrul atenției, de regulă într-un mod destul de zgomotos

  • Renunță la anii cei mai frumoși din viață pentru a își cumpăra lucruri de care nu au nevoie, pentru a îi impresiona pe alții

  • Îi fac pe cei din jurul lor să se simtă neimportanți

  • Le place să domine pentru a hrăni egoul propriu

  • Se simt neîndreptățiți dacă ceva nu iese cum vor ei

  • Sunt avizi după teorii conspiraționale

  • Întotdeauna alții sunt de vină pentru insuccesele lor

  • Calcă pe cadavre pentru a își îndeplini țelurile

  • Oricâte ar avea, tot tânjesc după ce are cel de lângă ei

  • Copiază, imită, nu sunt capabili să facă ceva de unii singuri

  • Se ascund în spatele documentelor, a procedurilor

  • Nu au vise concrete, înafara banilor și puterii

  • Nu consideră că au ceva de îmbunătățit la ei

  • Condamnă orice aspect care ține de țara lor

  • Nu îi interesează de sentimentele partenerului lor de viață, cu atât mai puțin de sentimentele persoanelor din jurul lor

  • Au nevoie să fie înconjurați în permanență de oameni care să îi admire și/sau aprobe

  • Se pun bine pe lângă oamenii mai importanți ca ei și îi desconsideră pe cei mai puțin realizați ca ei

  • Sunt schimbători

  • Sunt neîncrezători în oameni

  • Ș.a.

    Problema în găsirea fericirii este că aceasta e o stare interioară, prea puțin dependentă de ceea ce se întâmplă în viața noastră. Prin urmare, până nu sunt rezolvate frământările interioare, degeaba căutăm fericirea în jurul nostru.


Dacă vrem fericire, trebuie să începem cu  conștientizarea stării de fapt. Deși ar putea suna a ceva foarte filosofic și sofisticat, de fapt este foarte simplu: identificăm ce ne doare cel mai tare, care este sursa nefericirii noastre. Apoi, în funcție de natura sursei: că e nevoia de atenție, că e sentimentul de inferioritate, că e nevoia de răzbunare, sau că e frustrarea de a fi depășit, trecem la fapte. La fapte înseamnă că  în loc să căutăm atenție, începem să acordăm mai multă atenție celor din jur, în loc să ne arătăm supremația alegem să arătăm empatie, în loc să cautăm răzbunare oferim înțelegere și bineînțeles, în loc să alergăm după supremație, oferim și altora șansa  primului loc, etc.


În acest fel va veni minunea: minunea fiind să ne acceptăm cu toate defectele noastre.

Odată ce ne vom accepta limitele, fericirea va începe să curgă. Nu vom mai simți nevoia de a ne afirma, de a ne răzbuna, sau de a fi superiori, pentru că vom conștientiza că suntem buni exact așa cum suntem. Cum spunea un mare înțelept: ”Dumnezeu nu dă cu zarurile”, așa este și în cazul nostru: odată ce vom învăța să ne acceptăm așa cum suntem și să nu mai căutăm compararea cu ceilalți, va începe  adevărata stimă de sine, nu cea care se arată cu pumnii în piept, care este doar o slăbiciune mascată, ci acea care nu are nevoie de confirmări din exterior.


Dragă vecine aș planetei, fericirea nu trebuie căutată, pentru că fericirea este în noi. Vom vedea acest lucru doar atunci când încrederea în propria persoană va exista cu adevărat.

Fericirea începe odată cu încrederea în propria persoană

și se termină odată cu lipsa încrederii.

Dacă semnele nefericirii le știm, e bine să putem recunoaște și semnele fericirii, adică ale acceptării de sine ( specialiștii spun că putem păcăli creierul imitând starea pe care vrem să o obținem, așa că de ce să nu încercăm să îmbrățișăm mai des cele de mai jos ):

  • Toleranță

  • Curaj

  • Asumarea rasponsabilității

  • Deschidere către nou

  • Entuziasm

  • Empatie

  • Dorința de a  ajuta

  • Corectitudine și integritate

  • Implicare

  • Cumpătare

  • Echilibru

  • Respect

  • Înțelepciune

  • Modestie

  • Prudență

  • Acceptarea diversității umane

  • Ș.a.

Multă fericire în suflet,

L.E.E.

0 views

Recent Posts

See All

Embrace change

THE ONLY WAY TO AVOID REPEATING THE SAME MISTAKES IS BY FULLY ACKNOWLEDGING THEM AND EMBRACING CHANGE. We can't go forward if we keep repeating the same mistakes over and over again. Leading our evol

Leadership is about people

THE BEST LEADERS ARE THOSE THAT CAN IDENTIFY THE DIFFERENCES THAT ONE BRINGS TO THE TABLE AND KNOWS HOW TO PUT THEM TO FULL USE. The 21st century leader must have the ability to make the most out of e

Making hard choices

EASY CHOICES WON'T LEAD A HAPPY LIFE. By making some hard, uncomfortable choices now, our life long-term will be much better. Leading our evolution, L.E.E.

Let's connect on social media.

  • Facebook
  • Instagram
  • LinkedIn
  • Twitter

Copyright ©2020 www.leadingourevolution.com, All rights reserved.