Caută
  • Loredana Elena Egri

Despre intoleranță, drepturi și alte nimicuri ale zilelor noastre

Zilele trecute, s-a jucat o piesă care a adus în atenție un subiect foarte sensibil și în același timp dureros de comun al zilelor noastre: intoleranța.


Citez un pasaj memorabil din piesă”  ce contează dacă preotul satului a ucis un om și a fugit de la locul faptei, dar fiul său este homosexual”.


Intoleranța, sub variatele ei forme: față de alte religii, față de alte orientări sexuale, față de alte etnii sau naționalități sau în alte forme, este o boală de care nu reușim să scăpăm chiar și în condițiile accesului liber la informații de care ne bucurăm astăzi. Dacă urmărim  chiar și minimal ce se întâmplă în lume, tot putem să vedem că focare de intoleranță apar peste tot fără excepție.


Dacă accesul la informații, la tehnologie nu ne-a fost de folos în eliminarea focarelor de intoleranță, întrebarea care se pune acum este dacă educația poate veni cumva în ajutor.

Fără îndoială existența educației este foarte importantă, dar realitatea ne arată că  educația pur și simplu nu este suficientă pentru a contracara apariția intoleranței.  


Educația de una singură,  nu ar putea să elimine virusul intoleranței și există numeroase cazuri în care oameni cu o educație foarte bună posedă totuși boala intoleranței. Este suficient să ne uităm la personalități publice, care au urmat cursurilor unor școli celebre, sau la cunoștințele proprii, câte cazuri nu știm de oameni cu performanțe școlare deosebite, care cu toate atuurile educaționale și informaționale pe care le posedă sunt adesea prada sentimentelor mărunte precum intoleranța.


Este necesar să ne gândim profund la ceea ce ar mai trebui luat în calcul când ne gândim la motivul apariției intoleranței. Dacă stăm să analizăm oamenii la care am văzut aceste devieri comportamentale vom vedea că aceștia nu urmează un anumit tipar, din contră intoleranța apare indiferent dacă personajele sunt educate sau nu, înstărite sau având un trai modest, indiferent dacă sunt persoane simple sau persoane publice sau dacă au putere sau nu, focarele de intoleranță apar peste tot.


Dacă intoleranța nu urmează un anume tipar uman, atunci poate fi luată în calcul existența vreunei gene a intoleranței?

Dacă le dăm ascultare oamenilor de știință, aceștia spun că în procesul dezvoltării comportamentului uman, influența mediului este mult mai puternică decât cea a genelor. Un copil care moștenește o genă a violenței dacă ea există spre exemplu, va putea să fie un adult pașnic, dacă mediul în care trăiește îl influențează către această latură.


Găsim o confirmare a teoriei că mediul are un impact mai puternic asupra comportamentului decât moștenirea genetică în cel mai neașteptat loc posibil: Clădirea Penitenciarului Tîrgu Mureș pe care se află un mesaj foarte puternic

Suntem produsul mediului în care trăim”,

prin urmare, mediul, ne influențează mai mult decât am vrea noi să credem. Comportamentul întâlnit în familie, grupul de prieteni, oamenii cu care socializăm cel mai adesea, toate acestea creează mediul care ne va influența comportamentul din viața adultă chiar într-un mod mai puternic decât educația pe care o avem.


Dacă analizăm lucrurile logic și cronologic, vedem că în primii noștri ani de viață nu avem capacitatea de a judeca oamenii, prin urmare ne putem apropia de absolut oricine ne apare în cale. Socializăm indiferent de mediu, culoare, religie, sex, naționalitate, etnie, aspect, fără să ne întrebăm măcar dacă este un lucru bun sau rău, o facem instinctiv.


Însă, pe măsură ce înaintăm în vârstă, cei din jurul nostru au grijă să ne învețe ” tot ce avem nevoie”, adică să învățăm ce este bine sau rău, să învățăm ce avem voie sau nu, să învățăm ce trebuie să facem și ce nu, să învățăm pe cine să apropiem de noi sau nu, să învățăm cum să ne comportăm cu ceilalți oameni.


În ce măsură influența persoanelor din viața noastră impactează comportamentul adultului este greu de spus, însă ne putem aminti cu siguranță că în primii ani de viață, în care abia suntem conștienți de noi nu judecăm oamenii, așa cum o facem ca adulți.  Focarul intoleranței începe cu mult înainte ca copilul să aibă discernământ propriu și de regulă principalii influențatori sunt  adulții din jurul său, cu sfaturi care vin asupra lui sub forma: să nu te mai joci cu X,  familia Y este slabă, să nu mai ieși cu copii de altă religie, să nu îl mai prind la noi pe Z, nu  ai voie să te joci cu copii murdari, ferește-te de cei care cerșesc, nu este de nivelul tău,  Etc.


Prin urmare copilul  nu are capacitate de judecată însă sfatul prețios al părinților, tutorilor, ale bonei, sau ale persoanelor care se află în imediata lui apropiere în cea mai mare parte a timpului său activ, va fi luat ca și etalon și va influența comportamentul adultului în viitor. De aceea o persoană care nu a trăit niciodată pe viu o luptă între membrii diferitelor religii, sau între diferite etnii/naționalități, sau nu a văzut niciodată un om cu altă orientare sexuală, se poate manifesta atât de vehement împotriva celor diferiți de el, pentru ca mediul din care face parte l-a influențat în acest fel.


Intoleranța așadar nu este o chestiune gravă? Nu ar trebui să fie încadrată alături de alte infracțiuni?

Care este granița dintre intoleranță ca drept de a fi și intoleranța ca infracțiune? Ar trebui măsurat efectul nu? Dacă intoleranța este exprimată ca expresie a individului și a modului său de a fi este un drept, fiecare are dreptul să se asocieze cu cine consideră de cuviință. Însă atunci când intoleranța unui om, afișată vehement și ostentativ îi face pe cei din jurul său să ducă la extrem aceste sentimente până la a ajunge să agreseze persoanele care se afla în contradicție cu valorile lor, atunci intoleranța parcă nu mai este un drept, ci devine o amenințare la adresa stabilității unui mediu, unei societăți, unei țări, adică o infracțiune.


Norocul intoleranților este că aceasta nu se pedepsește.

Deoarece doar efectul intoleranței poate fi pedepsit din punct de vedere legal, ne putem da seama  că acest lucru este în foarte multe cazuri dureros de târziu.

Însă, dacă fiecare dintre noi, în loc să așteptăm pedepsirea legală a efectului am începe să pedepsim cauza, oare am mai ajunge la devieri atât de grave pe cât vedem azi?


Cum se poate face asta?

  • Cum putem pedepsi minciuna? Înainte să se transforme în infracțiune?

  • Cum putem pedepsi intoleranța? Înainte să se transforme în infracțiune

  • Cum putem pedepsi narcisismul? Înainte să se transforme în infracțiune?

  • Cum putem pedepsi egoismul? Înainte să se transforme în infracțiune?

  • Cum putem pedepsi lipsa de respect? Înainte să se transforme în infracțiune?

  • Cum putem pedepsi tupeul? Înainte să se transforme în infracțiune?

  • Cum putem pedepsi posesivitatea? Înainte să se transforme în infracțiune?

  • Cum putem pedepsi falsitatea? Înainte să se transforme în infracțiune?

Democrația, puterea poporului, vine cu o serie de îndatoriri, prin urmare chiar poate aduce schimbări puternic pozitive și asta deoarece ar produce efecte înainte ca un derapaj să aibă loc.


Este normal să ne gândim că dacă mediul influențează comportamentul în rău, tot mediul poate influența comportamentul în bine,  iar un mediu care ar condamna la excluziune socială spre exemplu  primele semne ale intoleranței, ar putea rezolva una din cele mai sensibile probleme ale zilelor noastre, adică intoleranța de orice natură, mult mai rapid, mai eficient și de durată. Pentru că mult superioară fricii de a fi pedepsit pentru o infracțiune este nevoia individului a fi inclus într-un grup.


Ori dacă orice individ, ar refuza asocierea de orice natură cu o persoană intolerantă problemele ar fi rezolvate înainte să se transforme în tragedii!

Dar oare suntem capabili să punem moralitatea în fața intereselor?

Suntem capabili de a refuza asocierea cu oameni intoleranți chiar și cu prețul de a pierde anumite foloase sau avantaje?

Dintotdeauna au existat oameni care au pus moralitatea în față, însă marea majoritate au ales compromisul.


În cadrul acestui articol am adus în discuție două noțiuni, cea de educație și cea de mediu în procesul de formare a comportamentului intolerant. Acum a venit momentul să mai aducem una în discuție, pentru a completa această ecuație: și anume experiența.


  • Mediul ( familia, prietenii, apropiații) influențează comportamentul/principiile adultului

  • Educația influențează comportamentul/principiile adultului

  • Experiența influențează comportamentul/principiile adultului

Care dintre ele are o pondere mai mare în comportamentul final al adultului?


Educația corectează din lipsurile mediului în care trăim, însă experiența este cea care poate contracara cel mai mult influența unui mediu negativ. Pentru că individul învață cel mai bine din experiențele proprii, iar cu cât acesta se expune la experiențe mai diverse cu atât va ajunge să aibă o viziune mai complexă asupra vieții, fapt care îl poate ajuta să corecteze lipsurile educaționale și ale mediului din care provine.


Cu cât experiențele la care ne supunem și educația pe care o urmăm sunt mai restrânse și mai modeste, cu atât suntem mai vulnerabili în fața viciilor mediului în care trăim.

Comportamentul adultului este format din: Experiență, Educație, Mediu

Prin urmare, adultul intolerant poate găsi în formula comportamentului și o sursă de vindecare: dacă intoleranța provine din mediul de proveniență, va trebui să se expună la suficient de multe experiențe, care să îi lărgească sfera de cunoaștere, care să îi dea o nouă percepție asupra lucrurilor, realistă de data aceasta. Iar educația îi poate fi de folos în procesul de înțelegere a noii realități care i se arată în față.


Însă adultul care provine din medii îndoielnice, nu are educație și are experiențe limitate de viață va rămâne cel mai vehement intolerant.

Dacă mediul primilor ani de viață, în care ne formăm automatismele comportamentale ca adult nu se poate influența, educația și mai ales experiențele la care ne supunem sunt în puterea noastră.


Prin urmare, înainte de a da curs intoleranței de orice fel, să verificăm dacă nu cumva granițele cunoașterii noastre și experiențele la care ne-am supus pentru a vedea societatea și lumea în general în marea lor complexitate nu sunt cumva periculos de puține și limitat.


Atenție, oamenii cu viziuni limitate sunt și cei care pot fi cel mai ușor manipulați de către indivizi cu interese obscure și asta pentru că știu la ce reacționează și știu ce să le spună pentru a fi urmați. Vezi exemplele istoriei: manipularea clasei muncitoare, manipularea celor de o anumită religie, manipularea unor etnici, etc. Indivizii intoleranți au fost, sunt și vor fi întotdeauna cei mai ușor de manipulat.


A  găsi toleranță față de cei diferiți nouă ne poate deschide o lume nouă, una mult mai morală, satisfăcătoare, plină de oportunități.

L.E.E.